Definita cuvantului complăcea
COMPLĂCEÁ vb. II. refl. A se simți bine într-o anumită situație; a găsi mulțumire completă în ceva. [P.i. complác, var. complace vb. III (nerecomandabil). [< con- + plăcea, după fr. complaire, it. complacere].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu complăcea
STRUNEÁ, strunele, s. f. (Reg.) Strună (3). – Din strună + suf. -ea. Vezi definitia »
DISPLĂCEÁ vb. intr. a nu plăcea. ◊ a nu agrea. (după it. dispiacere) Vezi definitia »
POEZEÁ, poezele, s. f. (Depr.) Poezioară. [Pr.: po-e-] – Poezie + suf. -ea. Vezi definitia »
BUTEA, com. în jud. Iași, pe Siret; 4.128 loc. (1991). Castel (sec. 18-19), în satul Miclăușeni. Vezi definitia »
DUREÁ, pers. 3 doáre, vb. II. Tranz. 1. A face să simtă o suferință fizică. ◊ Expr. A atinge pe cineva unde-l doare = a spune cuiva în mod intenționat ceva neplăcut, supărător, dureros; a aduce în discuție un subiect neplăcut pentru interlocutor. ♦ (Despre părți ale corpului, răni, lovituri) A produce cuiva o suferință fizică. ◊ Expr. A-l durea (pe cineva) inima (sau sufletul) = a-i părea (cuiva) rău, a fi mâhnit. Nu-l doare (nici) capul sau nici capul nu-l doare = nu se sinchisește, nu-i pasă, puțin îi pasă. 2. Fig. A produce cuiva o suferință morală; a mâhni, a întrista. – Lat. dolere. Vezi definitia »