EXORTÁ, exortez, vb. I. Tranz. (Livr.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte). – Din fr. exhorter, lat. exhortari. Vezi definitia »

GRANÍTA s. f. suc de fructe care se servește cu bucăți de gheață. (< it. granita) Vezi definitia »

REGRETÁ vb. tr. a-i părea rău (după ceva sau cineva); a avea remușcări, a se căi. (< fr. regretter) Vezi definitia »

substanta chimica cristalizata, alba, cu miros specific, solubila in apa si alcool, otravitoare, intrebuintata ca dezinfectant si in industrie; acid fenic. Vezi definitia »

încortá vb. I (reg., înv.) a transcrie. Vezi definitia »