DEMOLIȚIÚNE, demolițiuni, s. f. (Rar) Demolare, dărâmare. [Pr.: -ți-u-. – Var.: demolíție s. f.] – Din fr. démolition. Vezi definitia »

neputrejúne s.f. (înv.) veșnicie, eternitate, nemurire. Vezi definitia »

CONVERSIÚNE s.f. 1. Schimbare a condițiilor unui împrumut (prin prelungirea termenelor, micșorarea dobânzilor etc.). ♦ (Ec.) Preschimbare a unei valori (mai ales monetare) într-o valoare de altă natură. 2. (Rar) Schimbare a naturii, a formei unui lucru. ♦ Transformare în urma unui proces chimic, a unei specii de molecule în alte specii de molecule. ♦ (Biol.; în forma conversie) schimbare în ordinea liniară a genelor; transmutație genetică. 3. Reluare în ordine inversă a termenilor unei sintagme sau fraze, fără ca înțelesul să sufere; reversiune. ♦ Formare de noi cuvinte prin schimbarea categoriei gramaticale; hipotaxă. 4. (Log.) Răsturnare a unei judecăți prin înlocuirea reciprocă a subiectului cu predicatul. ♦ (Cib.) Traducere a unui cuvânt, a unui număr sau a unui mesaj alfanumeric dintr-un cod sau limbaj într-altul. [Var. conversie s.f. / cf. fr. , engl. conversion, lat. conversio]. Vezi definitia »

DEROGAȚIÚNE s. f. derogare. (< fr. dérogation) Vezi definitia »

INSTRUCȚIÚNE s.f. 1. (La pl.) Lămuriri, explicații, dispoziții date cuiva pentru a ști cum să procedeze.. 2. Unitate sintactică a programului unui calculator, conținând informația (2) [în DN] și indicând operația de efectuat. [Pron. -ți-u-. / < fr. instruction]. Vezi definitia »