FALÁNGĂ s. f. I. 1. formație de soldați spartani sau macedoneni pedestri, cu lănci lungi, care atacau în rânduri compacte; (p. ext.) corp de soldați, trupă, armată. 2. (fig.) grup de oameni strâns uniți, care luptă pentru o cauză comună. 3. (în doctrina socială utopică a lui Fourier) celulă de bază a viitoarei orânduiri sociale, care avea să efectueze diferite munci. 4. grupare politică fascistă (din Spania). II. fiecare dintre oasele care formează scheletul degetelor. (< fr. phalange, lat., gr. phalanx) Vezi definitia »

ARCHÍVĂ s.f. v. arhivă. Vezi definitia »

ALTÉȚĂ s. f. titlu dat principilor și principeselor. (< it. altezza) Vezi definitia »

CAPÉLĂ¹ s.f. 1. Bisericuță, paraclis. ♦ Altar lateral al unei biserici. ♦ Încăpere într-o clădire, cu un altar, unde se poate oficia slujba religioasă. 2. Grinda superioară a unui cadru de lemn care susține tavanul unei lucrări miniere. [< it. cappella, germ. Kapelle]. Vezi definitia »

ELECTROPLASMOLÍZĂ s. f. procedeu în industria zahărului, a sucurilor de fructe, lichiorurilor etc. pentru degradarea protoplasmei celulare, constând în expunerea materiei prime acțiunii unui curent electric de joasă tensiune. (< fr. électroplasmolyse) Vezi definitia »