PĂIENJENÍ, păienjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) împăienjeni. [Pr.: pă-ien-. – Var.: (reg.) păinjení, păinjiní, painjení, painginí vb. IV] – Din păianjen. Vezi definitia »

păloní, pălonésc, vb. IV (reg.; despre spice și fân) a aduna în mănunchiuri; a clădi în stog. Vezi definitia »

brehní (-nésc, -ít), vb. – (Mold.) Exprimă sunetul scos de cîine, de cerb, de porc și, în anumite cazuri de om, cu accepțiile aproape exacte ale sp. gañir. – Var. brîhni, brehăi. Sl., cf. rut. brecháty „a lătra”, sb. bréchati „a scînci” (DAR). Var. brehăi, care apare numai la Cantemir, pare a fi rezultatul unei contaminări cu behăi. – Der. brehne, s. f. pl. (năluci); brehnace, s. f. (înv., uliu, probabil datorită croncănitului pe care îl stîrnește printre păsările din ogradă). Vezi definitia »

clănțăní vb., ind. prez. pers. 1 sg. clănțănesc / clănțăn Vezi definitia »

împăivăní, împăivănésc, vb. IV (reg.) a lega calul de păivan (pripon); a priponi. Vezi definitia »