bíu s. m. – Abundență, belșug. – Var. biv. Mag. bő(v). Înv. (sec. XVII), azi înlocuit de belșug (‹ bivșug). – Der. bios, adj. (abundent, copios); biușag, s. n. (abundență), din mag. bővseg (Lőwe 41; Gáldi, Dict., 85); ambele înv. Cf. belșug. Vezi definitia »

MEZOTÉLIU, mezotelii, s. n. (Biol.) Strat de celule de origine mezodermică care căptușește cavitățile celomice ale vertebratelor. – Din fr. mésothélium. Vezi definitia »

NARÂMZÍU, -ÍE adj. v. narangiu. Vezi definitia »

URBÁRIU, urbarii, s. n. (Înv.) Registru oficial în care erau trecute proprietățile funciare; carte funciară. – Din germ. Urbarium. Vezi definitia »

zurbagíu (iam.) adj. m., s. m., i. zurbagíe; pl. m. și f.. zurbagíi Vezi definitia »