APOFÍZĂ s.f. 1. (Anat.) Parte proeminentă a unui os. ♦ (Bot.) Partea terminală, vizibilă, a solzului seminal la corpurile mature. 2. Ramură secundară a unei roci eruptive. 3. Mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane și baza ei. [< fr. apophyse, cf. gr. apophysis – excrescență]. Vezi definitia »

GLICÍNĂ¹ s. f. plantă decorativă agățătoare, cu flori albastre și parfumate, asemănătoare cu ale salcâmului. (< fr. glycine, lat. glycina) Vezi definitia »

PENSÉTĂ s. f. pensă (1) mică. (< fr. pincette) Vezi definitia »

PELÚZĂ s. f. 1. teren (într-un parc) cu iarbă deasă și scurtă. 2. parte gazonată a unui teren de curse, înconjurat de pistă. 3. fiecare dintre cele două părți ale unui stadion, în spatele porților terenului de joc, destinate spectatorilor. (< fr. pelouse) Vezi definitia »

joínă s.f. (reg.) V. joián. Vezi definitia »