SUD s.n. 1. Unul dintre cele patru puncte cardinale principale, care se află în partea opusă nordului; miazăzi. 2. Parte a globului, a unui continent etc. așezată spre sud (1). [< fr. sud, cf. germ. Süden]. Vezi definitia »

dud (-uzi), s. m. – Arbore cu fructe mici, cărnoase, albe sau negre (Morus alba, Morus nigra). – Mr. dudă, megl. dud. Tc. dud, dut, per. tud (Miklosich, Türk. El., I, 287; Roesler 591; Șeineanu, II, 161; Lokotsch 2118; Berneker 233), cf. alb., sb. dud. – Der. dudă, s. f. (fruct de dud); dudău, s. m. (buruieni bălării), cf. mag. dudva (după Cihac, II, 496 și Löwe 30, rom. provine din mag.), it. duda (Battisti, II, 1399). Vezi definitia »

ZĂLÚD, -Ă, zăluzi, -de, adj. 1. Smintit, țicnit, nebun; zăpăcit. ♦ Scos din minți, înnebunit, tulburat, năucit. 2. Naiv, nepriceput; ușuratic; tembel. 3. Prost. – Din bg. zaluden. Vezi definitia »

TALMÚD s. n. carte care conține interpretarea scolastică a Vechiului Testament sub raport religios, legislativ, literar și istoric, în spiritul preceptelor religiei mozaice. (< fr. Talmud) Vezi definitia »

ABRUD 1. Depr. de eroziune, intramontană, în M-ții Apuseni, la 600 m alt. Supr.: 36 km². Relief colinar, format din culmi prelungi, împădurite, ce coboară spre partea centrală a depr. 2. Oraș în jud. Alba, în depr. omonimă din SE M-ților Apuseni; 6.854 loc. (1991). Zăcăminte de min. aurifere. Produse alim. și textile; filatură de bumbac; mat. de constr., expl. și prelucr. lemnului (cherestea). Turism. Din timpul stăpînirii romane datează o așezare rurală și o mică fortificație cu rol strategic. În ev. mediu atestat documentar din 1271. În 1491 i s-a acordat statutul de oraș liber. Populația de aici a participat la mișcarea lui Sofronie (1759-1761), la răscoala condusă de Horea, Cloșca și Crișan (1784-1785) și la Revoluția din 1848-1849. Vezi definitia »