Definita cuvantului fereca
FERECÁ, férec, vb. I. Tranz. 1. A acoperi, total sau parțial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistență și durabilitate; a întări un obiect (de lemn) prin legături metalice. ♦ A îmbrăca un obiect cu plăci din metal prețios, a împodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe. 2. A lega cu fiare, cu lanțuri, în obezi etc. un om arestat sau condamnat; a încătușa. 3. A încuia, a zăvorî o ușă, o încăpere. ♦ Refl. (Despre oameni) A se închide sau a se izola în casă, fără să (mai) vadă pe nimeni. 4. A bate cu ciocanul pietrele de moară spre a le face crestături, șanțuri, zimți. ♦ A face zimți pe muchia unei monede; a zimțui. – Lat. fabricare (apropiat de fier).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu fereca
DETRACÁ vb. I. refl. (Rar) A înnebuni, a se sminti, a se țicni. ♦ (Rar; despre mașini) A se defecta. [< fr. détraquer]. Vezi definitia »
DESECÁ vb. tr. 1. a îndepărta excesul de apă de pe solurile umede; a seca. 2. a elimina apa din diferite materiale. (după fr. dessécher) Vezi definitia »
CARIÓCA2 s. f. Instrument de scris cu tuș colorat îmbibat într-o fâșie de pâslă. [Pr.: -ri-o-] – Denumire comercială. Vezi definitia »
CARANICA, Mihai (n. 1943, Deva), sculptor român. Stabilit în S.U.A. Lucrări în tradiția lui C. Brâncuși și J. Arp. Forme echilibrate, perfect finisate, pornind de la corpul omenesc, realizate în marmură și lemn („Portret”, „Somnul”). Vezi definitia »
SUFOCÁ, sufóc, vb. I. Refl. și tranz. (Adesea fig.) A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) înăbuși (din lipsă de aer), a (se) asfixia. – Din fr. suffoquer, lat. suffocare. Vezi definitia »