REVERSÍV, -Ă adj. (Despre mecanisme, procese etc.) Care revine spontan la poziția sau la starea inițială după încetarea fenomenului modificator. [< fr. réversif]. Vezi definitia »

TERMINATÍV, -Ă adj. 1. care constituie o terminație (2). 2. referitor la rezultatul unei acțiuni. (< fr. terminatif) Vezi definitia »

CORELATÍV, -Ă, corelativi, -e, adj. Care este în relație reciprocă cu ceva, care indică un raport reciproc. ◊ Noțiuni corelative = noțiuni care conțin note arătând existența unei anumite legături reciproce între două obiecte ale gândirii. Conjuncții corelative (și substantivat, f.) = conjuncții care apar la ambele membre ale unei fraze, fiind coordonatoare sau, mai rar, subordonatoare. – Din fr. corrélatif. Vezi definitia »

OSTENSÍV, -Ă, ostensívi, -e, adj. Care caută a se arăta, a se remarca; care nu se ascunde. (< fr. ostensiv) Vezi definitia »

AUDIOVIZÍV, -Ă adj. Audiovizual. [Cf. it. audiovisivo]. Vezi definitia »