RETROCESÍV, -Ă adj. care face, care comportă o retrocesiune. (< fr. rétrocessif) Vezi definitia »

DEGENERATÍV, -Ă adj. Cu caracter de degenerație. [< fr. dégénératif]. Vezi definitia »

REPROBATÍV, -Ă adj. (Rar) Reprobator. [< reproba + -(t)iv]. Vezi definitia »

MOTÍV, motive, s. n. I. Cauza, rațiunea, pricina unei acțiuni; imboldul care împinge la o acțiune sau care determină o acțiune; mobil. ◊ Loc. adv. Fără motiv = nejustificat. ◊ Loc. conj. Pentru motivul că... = fiindcă, deoarece. ♦ Pretext. ◊ Loc. conj. Pe motiv că... = pretextând că..., aducând argumentul că... ◊ Expr. A da cuiva motiv să... = a provoca pe cineva să..., a da cuiva pretext să... II. 1. Cel mai mic element constitutiv al unei piese muzicale, din dezvoltarea căruia ia naștere tema muzicală; temă, melodie, intonație. 2. Element pictural sau sculptural fundamental, folosit într-o compoziție decorativă sau arhitecturală. 3. Idee fundamentală sau temă principală a unei opere literare. – Din fr. motif, it. motivo, germ. Motiv. Vezi definitia »

EXTRACTÍV, -Ă adj. care (poate) extrage; referitor la extracție. ♦ industrie ~ă = ramură a industriei care se ocupă cu extragerea materiilor prime din pământ fără a le prelucra. (< fr. extractif) Vezi definitia »