preaadấnc, -ă, adj. (înv.) foarte temeinic sau profund. Vezi definitia »

runc (rúncuri), s. n. – Desțelenire, munte despădurit. – Mr. arunc, runcu. Lat. runcus (Popovici, Conv. lit., XXV, 705-16; REW 7444; Pascu, I, 42; Tiktin), cf. lat. runcatio (Isidoro de Sevilla, XVII, II, 5) și Varrón VI, 96: „runcinare a runcina, cuius origo graeca ρύγϰος”. – Der. runculi, vb. (Bucov., a defrișa). Vezi definitia »

ȚANC¹ interj. (Adesea repetat) Cuvânt care redă un zgomot ascuțit, metalic. – Onomatopee. Vezi definitia »

ZDRONC interj. Cuvânt care redă zgomotul produs de izbirea, ciocnirea sau căderea unor obiecte de metal. [Var.: zdrónca interj.] – Onomatopee. Vezi definitia »

ANTITÁNC adj. invar. Care se folosește împotriva tancurilor. Armă antitanc. – Fr. antitank. Vezi definitia »