INCOMPETÉNT, -Ă adj. Care nu este competent. ♦ Lipsit de puterea legală de a judeca sau de a cerceta ceva. [Cf. fr. incompétent, it. incompetente]. Vezi definitia »

CLASAMÉNT, clasamente, s. n. Ordinea în care sunt clasați concurenții într-o competiție sportivă, potrivit rezultatelor obținute la ea; tabel care conține această ordine. – Din fr. classement. Vezi definitia »

ATAȘAMÉNT s. n. 1. afecțiune puternică pentru cineva sau ceva. 2. caiet de ~ = registru de șantier în care se notează lucrările executate. (< fr. attachement) Vezi definitia »

REZIDÉNT, -Ă I. s. m. 1. reprezentant diplomatic inferior ca rang ministrului plenipotențiar sau ambasadorului. ◊ (în trecut) reprezentant al guvernului central într-o țară colonială sau sub protectorat. 2. persoană stabilită temporar în alt loc decât țara al cărei cetățean este. II. adj. (despre cetățeni stabiliți în alt stat) care locuiește în... III. s. m. f. absolvent medicinist care își perfecționează practica în spital. (< fr. résident, lat. residens, germ. Resident) Vezi definitia »

Moment sau proces liturgic de transformare a sfintelor daruri in trupul si singele mantuitorului Vezi definitia »