tuturíșcă, tuturíști, s.f. (reg.) fluier din coajă de salcie. Vezi definitia »

CITADÉLĂ s. f. 1. fortăreață medievală care domina un oraș. ◊ oraș (întărit). 2. cetate, castel construit în afara zidurilor unui oraș, în scop de apărare. 3. (fig.) bastion, focar, centru (al unei mișcări). 4. compartiment pe navele mari de luptă, limitat de pereți etanși la gaze și radiații. (< fr. citadelle, it. cittadella) Vezi definitia »

ANGIOMATÓZĂ s. f. afecțiune (congenitală) prin formarea unui mare număr de angioame, pe piele sau în organele interne. (< fr. angiomatose) Vezi definitia »

NOSOCONIÓZĂ s.f. Boală profesională produsă prin acțiunea pulberilor. [Pron. -ni-o-. / < fr. nosoconiose, cf. gr. nosos – boală, konis – praf]. Vezi definitia »

ESCAPÁDĂ, escapade, s. f. Ieșire, uneori nepermisă și ascunsă, de scurtă durată, cu scopul de a petrece; aventură; petrecere organizată cu acest prilej. – Din fr. escapade. Vezi definitia »