piticésc, piticeáscă, adj. 1. (înv.) care aparține piticilor, privitor la pitici. 2. (reg.; în sintagmă) mere piticești = varietate de mere mici, roșcate. Vezi definitia »

TROSC interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o cădere, de o trosnitură, de o lovitură, de o rupere. – Onomatopee. Vezi definitia »

naturésc, naturéscă, adj. (înv.) natural. Vezi definitia »

VĂDUVÉSC, -EÁSCĂ, văduvești, adj. (Rar) Care aparține văduvilor, referitor la văduvi. – Din văduv + suf. -esc. Vezi definitia »

PANÉSC, -Ă adj. referitor la Pan. (< Pan + -esc) Vezi definitia »