NAZIRÉU, nazirei, s. m. 1. La evrei, acela pe care părinții îl închinau divinității la templu, încă de la nașterea sa. Nazireii făceau legământ să se abțină de la băuturi alcoolice și să nu-și taie niciodată părul capului. Sursa: http://www.dervent.ro/dictionar.php?dTitle=bmF6aXJldQ==&dL=N Vezi definitia »

MICRONUCLÉU s. n. nucleu supranumerar mic din citoplasmă, format în cursul diviziunii celulare, sub acțiunea unui agent mutagen. (< fr. micronucléus) Vezi definitia »

MILIÉU s.n. Obiect (rotund) de pânză sau de dantelă care se așază pe o masă sau pe o altă mobilă ca ornament. [Pron. -li-eu. / < fr. milieu (de table)]. Vezi definitia »

ieréu (ieréi), s. m. – Sacerdot. – Var. (înv.) erei. Gr. ἱερεύς, în parte prin intermediul sl. (bg.) jerei. – Comp. ierarh, s. m. (arhiereu), din gr. ἱεράρχης sau sl. ijerarŭchŭ; ierarhic, adj., din fr. hierarchique; ierarhie, s. f., din ngr. ἱεραρχία, cf. Gáldi 198; ierarhicește, adv. (în ordine ierarhică); arhierarh, s. m. (cel mai mare în rang dintre ierarhi); arhiereu, s. m. (prelat), din gr. ἀρχιερεύς sau sl. archierej, cf. Murnu 6; arhieresc, adj. (de prelați); arhierie, s. f. (demnitate de prelat); protoiereu, s. m. (protopop, vicar al unui județ), din gr. πρωτοιερεύς sau sl. protojerej; protoierie, s. f. (vicariat); ierodiacon, s. m. (diacon), din gr. ἱεροδιάϰονος sau sl. ijerodijakonŭ; ieromonah, s. m. (călugăr cu funcție de preot), din gr. ἱερομόναχος sau sl. ijeromonachŭ; ierosi, vb. (a consacra), din gr. ἱερόω, viitor ἱερώσω (sec. XVII); ierosilie, s. f. (sacrilegiu), din gr. ἱεροσυλία (sec. XVII), cf. Murnu 30. Vezi definitia »

felezéu (-ée), s. n. – Mătură pentru a curăța pleava. Mag. felező „mătură” (Tiktin; DAR). – Der. felez(u)itoare, s. f. (mătură); felezui, vb. (a mătura, a curăți pleava; refl., a se fuduli), din mag. felezni (Gáldi, Dict., 89). Vezi definitia »