Definita cuvantului concomitent
CONCOMITÉNT, -Ă adj. Care se produce în același timp (cu altceva); simultan. // adv. În același timp. [< fr. concomitant, cf. lat. concomitans].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu concomitent
SUPRAABUNDÉNT, -Ă adj. Foarte abundent. [Pron. -pra-a-. / < supra- + abundent, după fr. surabondant]. Vezi definitia »
CANT s.n. Margine, muchie, dungă. ♦ (Poligr.) Parte a copertei care depășește dimensiunile filelor unei cărți legate, ale unui registru etc. [Pl. -turi. / < germ. Kante]. Vezi definitia »
ALARMÁNT, -Ă adj. Care alarmează; neliniștitor, îngrijorător. [Cf. fr. alarmant]. Vezi definitia »
PREDOMINÁNT, -Ă adj. Care predomină; predominator. [Cf. fr. prédominant]. Vezi definitia »
COPARTAJÁNT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care ia parte la un partaj. (< fr. copartageant) Vezi definitia »