Definita cuvantului concomitență
CONCOMITÉNȚĂ s.f. (Rar) Coexistență, simultaneitate a două sau mai multe lucruri. [Cf. fr. concomitance].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu concomitență
împistritúră, împistritúri, s.f. (pop.) varietate de culori, ornament, podoabă, zugrăveală. Vezi definitia »
stârfoceálă, stârfocéli, s.f. (reg.) 1. fructe, legume strivite. 2. moleșire (de oboseală, de somn, de căldură); moșeală. Vezi definitia »
știrélnică1, știrélnică, s.f. (reg.) nume de plantă. Vezi definitia »
ENTEROCLÍZĂ s. f. spălătură intestinală. (< fr. entéroclyse) Vezi definitia »
pliúhniță s.f. (reg.) 1. rachiu de calitate inferioară; pliuhă. 2. femeie de moravuri ușoare. Vezi definitia »