ALOCUȚIÚNE, alocuțiuni, s. f. Scurtă cuvântare ocazională. [Pr.: -ți-u] – Fr. allocution (lat. lit. allocutio, -onis). Vezi definitia »

LUNAȚIÚNE s.f. v. lunație. Vezi definitia »

IMPÚNE, impún, vb. III. 1. Tranz. A face ca o idee, o măsură, o directivă etc. să fie acceptate și urmate; a face necesară îndeplinirea unei acțiuni; a constrânge pe cineva să accepte, să facă ceva; a obliga. 2. Intranz. A insufla cuiva respect, stimă. ♦ Tranz. A face ca cineva să devină respectat, stimat sau temut. ♦ Refl. A căpăta prestigiu, a se afirma; a învinge, a birui. 3. Tranz. A supune pe cineva unui impozit. – Din lat. imponere (refăcut după pune; cu sensuri după fr. imposer). Vezi definitia »

COMPREHENSIÚNE s. f. 1. putere de pătrundere, de înțelegere; comprehensivitate. 2. (log.) conținut (3). (< fr. compréhension, lat. comprehensio) Vezi definitia »

DETERSIÚNE s.f. 1. Efectul produs de detergenți; curățare, spălare. ♦ Dezlipire a peliculei de material străin de pe suprafața unui material. 2. Roadere, șlefuire a scoarței terestre de către ghețari. [Pron. -si-u-, var. detersie s.f. / < fr. détersion]. Vezi definitia »