Definita cuvantului concurență
CONCURÉNȚĂ s.f. 1. Rivalitate, luptă între industriași sau între comercianți pentru acapararea pieței, pentru obținerea unor profituri cât mai mari etc. 2. Întrecere, luptă pentru întâietate. ◊ A face concurență cuiva = a căuta să întreacă pe cineva, urmărind același scop ca și el. 3. (Mat.) Proprietate a trei sau mai multor curbe sau suprafețe de a avea un punct comun. [Cf. fr. concurrence, it. concorenza].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu concurență
sotioárcă, sotiórci, s.f. (reg.) coș mic de papură cu două toarte. Vezi definitia »
DUDÚCĂ, duduci, s. f. Termen de politețe care se dădea altădată fetelor și femeilor tinere de la oraș. – Cf. tc. dudu „doamnă armeancă sau grecoaică”. Vezi definitia »
PÂRGUIÁLĂ, pârguieli, s. f. Prima fază de coacere a fructelor, când acestea încep să-și schimbe culoarea și când crește conținutul lor în zahăr. ◊ Loc. vb. A da în pârguială = a începe să se coacă. [Pr.: -gu-ia-] – Pârgui + suf. -eală. Vezi definitia »
PRÚNĂ, prune, s. f. Fructul prunului, drupă de formă alungită, de culoare vânătă sau gălbuie, cu sâmbure mare. ◊ Expr. Parcă are prune în gură, se spune despre cineva care vorbește neclar, care pronunță cuvintele nedeslușit. – Lat. pruna. Vezi definitia »
USCIOÁRĂ s. f. v. ușcioară. Vezi definitia »