LUCRĂTÚRĂ, lucrături, s. f. 1. Fel în care a fost executat un lucru făcut cu mâna; execuție. 2. Fig. (Fam.) Uneltire, intrigă (împotriva cuiva); lucrare. – Lucra + suf. -ătură. Vezi definitia »

ENGRÁMĂ s.f. (Med.) Urmă lăsată de activitatea unui excitant asupra sistemului nervos central. [< fr. engramme]. Vezi definitia »

CRAVÁTĂ s. f. 1. bucată de mătase, de stofă etc. care se poartă înnodată la gât, mai ales de către bărbați. 2. (mar.) parâmă suplimentară cu care se reține ancora. (< fr. cravate) Vezi definitia »

FUNCȚIONÁLĂ s.f. (Mat.) Funcție definită pe o mulțime de funcții având valori reale. [Cf. fr. fonctionnelle]. Vezi definitia »

cúcă⁴, cúci, s.f. (reg.) loc ridicat, deal înalt și izolat, vârf de deal; colină, bâtcă, bobâlnău, bubă, bulz, cioacă, cobză, curcubetă, dâlmă, dâmb, geană, gâlmă, glănui, glomilă, gomârdoi, grui, holm, hulă, monic, motâlvă, movilă, tâlvă, titvă, țigmău, tâlfă, țuțui, guguleu, țuclău. Vezi definitia »