TAMBÚRĂ, tambure, s. f. Vechi instrument muzical cu coarde de metal, asemănător cu mandolina, dar cu gâtul mai lung decât al acesteia. – Din tc. tambur. Vezi definitia »

IZOHIÉTĂ s.f. Linie care unește punctele de pe suprafața Pământului unde cad cantități egale de apă provenită din precipitații. [Pron. -hi-e, var. isohietă s.f. / < fr. isohyète]. Vezi definitia »

TETRAGRÁMĂ s.f. (Liv.) Nume format din patru litere. ♦ Grup de patru litere. [Cf. it. tetragramma, gr. tetragrammatos]. Vezi definitia »

BÚJDĂ, bujde, s. f. (Reg.) Cocioabă. – Et. nec. Vezi definitia »

EXORBITÁNȚĂ s.f. Caracterul a ceea ce este exorbitant; scumpire excesivă. [< fr. exorbitance]. Vezi definitia »