Definita cuvantului conduită
CONDUÍTĂ s.f. Comportare, atitudine (în societate, în viață). [Pron. -du-i-. / < fr. conduite, cf. rus. konduita].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu conduită
cómină, s. f. – Tescovină, drojdie. Sb. kǒmina, bg. kómina (DAR). Vezi definitia »
ȚÚRCĂ2, țurci, s. f. Căciulă mare și mițoasă făcută din blană de oaie țurcană. – Cf. țurcan. Vezi definitia »
NEGURÍȚĂ, negurițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui negură. Vezi definitia »
VISCOGRÁMĂ s. f. monogramă pentru determinarea pe cale gafică a viscozității unui ulei la o anumită temperatură. (< fr. viscogramme) Vezi definitia »
POIEȚÍCĂ, poiețici, s. f. Diminutiv al lui poiată. [Pr.: po-ie-] – Poiată + suf. -ică. Vezi definitia »