AUTOFÍT s. m. 1. făt teratologic care poate trăi în viața extrauterină. 2. plantă autotrofă care se nutrește prin fotosinteză direct din materia organică. (< fr. autophyte) Vezi definitia »

Organit cu rol important in transmiterea sinaptica, situat la exteriorul membranei presinaptice. Vezi definitia »

ODRĂSLÍT, -Ă, odrăsliți, -te, adj. 1. Născut, zămislit, ivit; crescut, dezvoltat. 2. (Înv. și pop.; despre plante) Care a dat lăstari; p. ext. înmugurit, înverzit. – V. odrăsli. Vezi definitia »

RÂCÂÍT², -Ă, râcâiți, -te, adj. 1. Care este scormonit, scurmat, zgâriat. 2. Îndepărtat prin zgâriere. – V. râcâi. Vezi definitia »

haluít, haluítă, adj. (reg., înv.) luat de hale (iele); paralizat. Vezi definitia »