zăbălúță s. f., g.-d. art. zăbălúței; pl. zăbălúțe Vezi definitia »

TÍNDĂ, tinde, s. f. Încăpere mică situată la intrarea caselor țărănești. ◊ Expr. A face o treabă până în tindă = a începe un lucru fără a-l termina. ♦ (Înv.) Coridor, galerie. ♦ Pronaos. ♦ Prispă, pridvor, cerdac. [Pl. și: tinzi] – Lat. *tenda (< tendere). Vezi definitia »

INCONGRUÉNȚĂ, incongruențe, s. f. Faptul de a fi incongruent; nepotrivire, neconcordanță, dezacord. [Pr.: -gru-en-] – Din it. incongruenza, lat. incongruentia. Vezi definitia »

DEVIÁNȚĂ s.f. (Psih.) Tip de conduită care se abate de la regulile admise de societate. [< fr. déviance]. Vezi definitia »

SINCHISEÁLĂ s. f. (Fam.; mai ales în construcții negative) Grijă, atenție, considerație față de cineva sau de ceva. – Sinchisi + suf. -eală. Vezi definitia »