LECTORÁT, lectorate, s. n. 1. Funcția de lector¹ (1) într-o instituție de învățământ superior. 2. Catedră în învățământul superior în care se predă limba (și cultura) unui popor străin, adesea cu profesori din țara respectivă. – Din germ. Lektorat. Vezi definitia »

RETARDÁT, -Ă adj. (și s.m.f.) (Franțuzism) Rămas în urmă; nedezvoltat din punctul de vedere al intelectului; întârziat mintal; înapoiat; retardatar. [< retarda]. Vezi definitia »

VACÁT, vacaturi, s. n. Pagină albă, intenționat netipărită, din interiorul unei lucrări. – Din germ. Vakat. Vezi definitia »

REZUMÁT, rezumate, s. n. Redare, prezentare pe scurt, scrisă sau orală, a ideilor unei lucrări, ale unei expuneri etc.; recapitulare succintă. ◊ Loc. adv. În rezumat = pe scurt, cu alte cuvinte, rezumând. – Din fr. résumé. Vezi definitia »

AUTOPROTEJÁT, -Ă, autoprotejați, -te, adj. Care s-a protejat prin mijloace proprii. [Pr.: a-u-] – V. autoproteja. Vezi definitia »