DISCORDÁNT, -Ă adj. care distonează; nepotrivit; strident. (< fr. discordant) Vezi definitia »

PROCURÁNT s.m. (Rar) Procurator (2) [în DN]. [< fr., it. procurante]. Vezi definitia »

TRAFICÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care face un comerț ilicit; (p. ext.) afacerist. [Cf. fr. trafiquant]. Vezi definitia »

DEZAGREMENT s. n. neplăcere, neajuns, supărare. (< fr. désagrément) Vezi definitia »

RAZÁNT, -Ă adj. care trece cu repeziciune pe lângă ceva, aproape atingându-l. ◊ (s. f.) lovitură la tenis dată astfel încât mingea trece aproape de partea superioară a plasei. (< fr. rasant) Vezi definitia »