COSMOPOLÍT, -Ă, cosmopoliți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care aparține cosmopolitismului, privitor la cosmopolitism; care manifestă cosmopolitism. ♦ (Ieșit din uz) Care era atras de tot ce era străin. 2. Care ține de mai multe culturi, comun mai multor țări sau tuturor țărilor; universal. ♦ Pestriț, amestecat (prin prezența mai multor nationalități și limbi). Oraș cosmopolit. – Din fr. cosmopolite. Cf. (pt. sensul 1) rus. kosmopolit. Vezi definitia »

ȘONȚÍT, -Ă, șonțiți, -te, adj. (Reg.) Schilodit, șchiop, infirm. ♦ Fig. (Despre lucruri) Strâmb, deformat. – V. șonți¹. Vezi definitia »

STRĂȘINÍT, -Ă adj. v. streșinit. Vezi definitia »

ÎNLEMNÍT, -Ă, înlemniți, -te, adj. Care a rămas nemișcat de frică, de spaimă, de uimire; încremenit, înmărmurit, împietrit. – V. înlemni. Vezi definitia »

deosebit de frumos.(insusure umana) Vezi definitia »