HEGEMONÍE s. f. drept al unui oraș antic de a conduce treburile confederației din care făcea parte. ◊ supremație politică sau economică a unui oraș într-o țară; supremație, dominație; rol conducător. (< fr. hégémonie, gr. hegemonia) Vezi definitia »

PROSODÍE s.f. v. prozodie. Vezi definitia »

ACEFALOSTOMÍE s. f. lipsa congenitală a capului și a orificiului bucal. (< engl. acephalostomia) Vezi definitia »

PREDILÉCȚIE s.f. Înclinare, afecțiune specială pentru cineva sau ceva; preferință. ◊ De predilecție = a) de preferat; b) cu mai multă plăcere, preferând. [Gen. -iei, var. predilecțiune s.f. / cf. fr. prédilection, lat. praedilectio]. Vezi definitia »

ANURÍE s.f. Încetare patologică a secretării urinii. [Gen. -iei. / < fr. anurie, cf. gr. an – fără, ouron – urină]. Vezi definitia »