MISTACOCÉT, -Ă, mistacoceți, -te, adj., subst. 1. Adj., s. m. (Pește) fără dinți. 2. S. n. (La pl.) Specie de cetacee asemănătoare balenei; (și la sg.) animal din această specie. – Din fr. mystacocètes. Vezi definitia »

siclét, sicléturi, s.n. 1. (înv. și pop.) cauză de neliniște, motiv. 2. (înv.) supărare, necaz. 3. (înv.) lipsă, sărăcie. 4. (reg.; în forma: sichit) năduf. Vezi definitia »

PĂSĂRÉT s. n. Păsărime. – Pasăre + suf. -et. Vezi definitia »

ȘEVALÉT s.n. Suport de lemn pe care își fixează pictorii pânza sau cartonul când pictează. [Pl. -turi, -te. / < fr. chevalet]. Vezi definitia »

geanabét (geanabéți), s. m. – Tont, prost, netot. – Var. genabet. Tc. cenabet „om necurat” (Șeineanu, II, 187; Ronzevalle 70), cf. ngr. τζαναμπέτης, alb. șb. ğenabet, bg. dženabet. Vezi definitia »