destúl adv. – 1. Suficient, de ajuns, în cantitate îndestulătoare. – 2. (Interj.) Ajunge!, gata!, încetează! – 3. (Adj.) Care este atît cît trebuie. De la sătul, cu prep. de (Pușcariu 1531; Tiktin; Candrea), cf. de ajuns. – Der. îndestula (var. destula, (în)destuli), vb. (a da suficient; a satisface, a mulțumi, a sătura); îndestulător, adj. (suficient, abundent); neîndestulat, adj. (nemulțumit); neîndestulător, adj. (insuficient). Din rom. provine bg. destur. Vezi definitia »

COAGUL²(O)- elem. „cheag, coagulare”. (< fr. coagul/o/-, cf. lat. coagulum) Vezi definitia »

antonimul este hipertensiune Vezi definitia »

SPÉCUL s. n. instrument chirurgical pentru a lărgi sau a deschide anumite cavități ale organismului, spre a le putea examina mai bine. (< fr. spéculum, lat. speculum) Vezi definitia »

POSTCÁLCUL, postcalcule, s. n. 1. Calculare a prețului de cost al unei lucrări pe baza cheltuielilor făcute; postcalculație. 2. Serviciu contabil dintr-o întreprindere care se ocupă cu postcalculul (1). – Post¹- + calcul. Vezi definitia »