BĂLÁI, -ÁIE, bălai, -aie, adj. 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. 2. (Despre animale) Plăvan. ♦ (Substantivat, f.) Nume care se dă vacilor sau iepelor albe. ◊ Expr. (Fam.) A înțărcat bălaia = s-a isprăvit cu posibilitatea de a profita de slăbiciunea sau de munca altuia, s-a terminat cu foloasele ușor obținute. (Pop.) A intrat bălaia în sat= s-a luminat de ziuă. Ori laie, ori bălaie v. laie. – Băl + suf. -ai. Vezi definitia »

brai, bráie, s.n. (reg.) băț de lemn, rotund și gros pentru bătut brânza; drug de fier pentru îndesit făina la moară. Vezi definitia »

GRISAI ZÁI/ s. n. pictură monocromă în camaieu gri, care imită efectele sculpturii. (< fr. grisaille) Vezi definitia »

DÍTAMAI adj. invar. (Fam.) Care este (foarte) mare; coșcogea, ditai. – Ditai + mai¹. Vezi definitia »

Futai – Neologism provenit prin derivare de la verbul a futé – cu sensul de act sexual (reg. futăreală, deriv. fut + angiu (bulangiu)) alaturare fut ai Vezi definitia »