MELENÁȘ, melenași, s. m. (Reg.) Diminutiv al lui melean; flăcăiaș, fecioraș. – Melean + suf. -aș. Vezi definitia »

ASCUȚÍȘ, ascuțișuri, s. n. (Adesea fig.) Vârf ascuțit sau tăiș al unui obiect. ◊ Expr. A trece (pe cineva) prin ascuțișul săbiei = a tăia, a omorî (pe cineva). – Din ascuți + suf. -iș. Vezi definitia »

cloș (clóșuri), s. n. – Ciucure, franj. Fr. cloche „clopot” (sec. XVIII). Nu este înv., cum presupune DAR; continuă să fie folosit ca termen de croitorie. Vezi definitia »

HULUBÁȘ, hulubași, s. m. (Reg.) Diminutiv al lui hulub; hulubel. – Hulub + suf. -aș. Vezi definitia »

trăoáș s.n. (reg.) fânaț (îngrădit). Vezi definitia »