Definita cuvantului conjunct
CONJÚNCT, -Ă adj. (Gram.) Forme conjuncte = formele prescurtate care se întâlnesc la prezentul indicativ persoana 1 sg. și 3 sg. și pl. ale verbului „a fi” și formele neaccentuate de dativ și acuzativ singular și plural ale pronumelui personal. [< lat. coniunctus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu conjunct
PACT s. n. 1. tratat, acord, convenție între mai multe state, prin care se stabilesc anumite drepturi și obligații reciproce. 2. învoială, înțelegere. (< fr. pacte, lat. pactum) Vezi definitia »
STRICT, -Ă adj. 1. Care nu admite excepție, abatere; riguros, exact; (p. ext.) sever, aspru. 2. (Despre organe vegetale) Tare, rigid. [Cf. fr. strict, lat. strictus < stringere – a strânge]. Vezi definitia »
direct; [url=http://naltrexoneinjection.com]discount karelia[/url]; [url=http://nadita.net]buy karelia lights[/url]; [url=http://niche-street.com]davidoff[/url]; Vezi definitia »
-DÚCT2 elem. „care duce”. (< lat. ductus) Vezi definitia »
ADJÚNCT, -Ă, adjuncți, -te, adj. Care face parte din conducerea unei instituții sau a unui serviciu, având funcția imediat subordonată titularului. – Germ. Adjunkt (lat. lit. adjunctus). Vezi definitia »