capélă (capéle), s. f. – 1. Biserică mică, izolată. – 2. Parte a unei biserici care adăpostește altarul. It. cappella (sec. XIX). – Der. capelan, s. m., din it. cappellano; capelmaistru, s. m. (director de capelă muzicală; șef de orchestră), din germ. Kappelmeister (Borcea 180). Vezi definitia »

INFORMÁTICĂ s. f. Știință care se ocupă cu studiul prelucrării informației (3) cu ajutorul sistemelor automatice de calcul. – Din fr. informatique. Vezi definitia »

a pune în cofă expr. a întrece pe cineva (prin pricepere, prin viclenie). Vezi definitia »

AMILÁZĂ s.f. Enzimă care transformă amidonul în maltoză și glucoză; diastază. [< fr. amylase]. Vezi definitia »

SĂNINEÁȚĂ s. f. v. senineață. Vezi definitia »