COERÉNȚĂ s. f. 1. însușirea de a fi coerent; legătură strânsă, logică între mai multe elemente, idei, lucruri. 2. (mat.) proprietate a unui sistem de axiome de a nu admite contradicții între nici o pereche de propoziții care pot fi deduse din el; consistență (2). 3. (fiz.) proprietate a undelor de a fi coerente (2). (< fr. cohérence, lat. cohaerentia) Vezi definitia »

AMIGDÁLĂ s.f. 1. Fiecare dintre cele două glande în formă de migdală, situate în fundul gurii de o parte și de alta a omușorului; tonsilă. 2. Cavitate veziculară de formă neregulată, de dimensiuni mici, care se întâlnește frecvent în rocile vulcanice bazice. // (În forma amigdal-, amigdalo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „amigdală”, „amigdalian”. [< fr. amygdale, cf. gr. amygdale – migdală]. Vezi definitia »

străválă s.f. (reg.; în loc. adv.) de-a străvala = de-a rostogolul, de-a păstrăgala. Vezi definitia »

pârtítă s.f. (reg.) haină de cerșetor. Vezi definitia »

potrásă, potráse, s.f. (reg.) femeie bețivă și stricată. Vezi definitia »