tâhlăríș, tâhlăríșuri, s.n. (reg.) desiș de tufe; sihlă. Vezi definitia »

olătáș, olătáși, s.m. (înv.) proprietar funciar. Vezi definitia »

HÁIDOȘ, -Ă, haidoși, -e, adj. (Reg.; adesea substantivat) Zdravăn, voinic, chipeș. [Var.: háitoș, -ă adj.] – Et. nec. Cf. haidău. Vezi definitia »

ATÁȘ, atașe, s. n. Anexă de metal prinsă lateral de o motocicletă, cu care se transportă obiecte sau persoane. [Pl. și: atașuri] – Din fr. attache „legătură”. Vezi definitia »

COPERÍȘ, coperișuri, s. n. (Înv. și pop.) Acoperiș. – Coperi (înv. „a acoperi” < lat.) + suf. -iș. Vezi definitia »