SÍXTĂ, sixte, s. f. Poziție a brațului înarmat, întâlnită în scrimă, la probele de floretă și de spadă. – Din fr. sixte. Vezi definitia »

SEBÁSTĂ s. f. pește ghimpos, asemănător cu scorpena, în golful Gasconiei și în Marea Mediterană. (< fr. sébaste) Vezi definitia »

SUDAMÍNĂ s.f. (Med.) Erupție cutanată de vezicule pline cu lichid clar; miliaria. [< fr. sudamina, cf. lat. sudare – a transpira]. Vezi definitia »

CUNOȘTÍNȚĂ, cunoștințe, s. f. 1. Cunoaștere (2). ♦ Expr. A avea (sau a lua) cunoștință de ceva = a ști, a fi informat. A aduce (ceva) la cunoștința cuiva = a informa pe cineva (despre ceva). A aduce la cunoștința publică = a da de știre tuturor. În cunoștință de cauză = cunoscând bine ceva. A-și pierde cunoștința = a nu mai ști de sine, a leșina. ♦ (Rar) A-și veni în cunoștință = a se trezi din leșin. ♦ (Rar) Minte, rațiune. 2. (La pl.) Totalitatea noțiunilor, ideilor, informațiilor pe care le are cineva într-un domeniu oarecare. 3. Persoană pe care vorbitorul o cunoaște. ♦ Expr. A face cunoștință cu cineva = a lega relații sociale cu o persoană. (Fam.) A face cuiva cunoștință cu cineva = a prezenta pe cineva cuiva. 4. (Înv.) Mulțumire, recunoștință. – Cunoaște + suf. -ință (cu sensul 3 după fr. connaissance). Vezi definitia »

APOCATASTÁZĂ s. f. readucere la un stadiu anterior. ◊ (la stoici și unii mistici) reconstituire a unor situații inițiale de proveniență originară. (< fr. apocatastase, gr. apokatastasis) Vezi definitia »