habacíu (habacíi), s. n. – Manta. – Var. habagiu. Origine incertă. Pare a fi în legătură cu aba; după Scriban, din tc. heba „pulbere”, ipoteză neverosimilă. Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

stramóniu s.n. (înv.) ciumăfaie. Vezi definitia »

PANARÍȚIU s. n. inflamație a țesuturilor din jurul unghiilor. (< lat. panaricium) Vezi definitia »

STÂNJENÍU, -ÍE, stânjenii, adj. (Rar) Liliachiu, violet-închis. [Var.: (pop.) stânjiníu, -íe, adj.] – Stânjen + suf. -iu. Vezi definitia »

EXÓRDIU s. n. prima parte a unui discurs; (p. ext.) introducere; prefață. (< lat. exordium) Vezi definitia »