Definita cuvantului ciftea
cifteá, ciftéle, s.f. (reg., înv.) pușcă cu două țevi; pușcă cu țeavă scurtă.

Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu ciftea
BÍNELEA formă verbală v. BINE (I). În mod prielnic, în mod favorabil, avantajos, util. ◊ Expr. A(-i) prinde (cuiva) bine (un lucru, o învățătură, o întâmplare) = a-i fi de folos, a-i fi prielnic. A(-i) veni cuiva bine (să...) = a(-i) veni cuiva la îndemână; a fi avantajat de o situație prielnică. ◊ (În formule de salut) Bine ai (sau ați) venit (sănătos, sănătoși)! ◊ (Referitor la sănătate) A se simți bine. A(-i) face (cuiva) bine (mâncarea, băutura, plimbarea etc.). A dormi (sau a se odihni etc.) bine. (Ce), nu ți-e bine? = a) (ce), nu ești sănătos? ai o slăbiciune fizică?; b) (ce), ești nebun? nu ești în toate mințile? 2. În concordanță cu regulile eticii sociale, în mod cuviincios, cum se cere, cuminte. Să te porți bine cu oricine. ♦ Expr. (Fam. și ir.) Bine ți-a făcut! = așa trebuia, așa se cuvenea să-și facă (pentru purtarea ta urâtă, condamnabilă)! ♦ În concordanță cu regulile sau canoanele esteticii; agreabil, frumos, minunat. Cântă și dansează bine. Cu rochia asta iți șade bine.Bărbat sau femeie bine făcut(ă) = bărbat sau femeie chipeș(ă). ♦ În concordanță cu adevărul, cu corectitudinea; clar, precis, exact. Vezi bine că așa stau lucrurile. Să știu bine că mor, și nu mă las până nu-mi aflu dreptatea!De-a binelea = de-adevărat, cu adevărat. – [DEX '98] Vezi definitia »
tapangeá (-éle), s. f.1. Ciomăgeală, bătaie. – 2. (Olt.) Pistol. Tc. tapance (Șeineanu, II, 348). Este probabil cuvînt identic cu rapanghel, s. n. (lovitură, bătaie), format după pl. tapang(h)ele (schimbarea inițialei nu este clară; der. din ngr. παραγγελία „ordin”, propusă de Bogrea, Dacor., III, 735, nu pare posibilă, cf. Gáldi 246). Vezi definitia »
originea si evolutia numelui a unei localitati Vezi definitia »
HAVALEÁ, havalele, s. f. Îndatorire constând din prestarea de zile de clacă, podvezi etc., pe care o aveau țăranii pe vremea clăcii. ♦ Prestație în bani sau în natură făcută în contul haraciului. – Din tc. havale. Vezi definitia »
VINDECEÁ, vindecele, s. f. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori purpurii, cu proprietăți medicinale (Stachys officinalis).Vindeca + suf. -ea. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z