IMPÚNE vb. I. tr. 1. a face pe cineva să accepte ceva. ◊ a constrânge (pe cineva) la ceva. 2. a supune unui impozit. II. intr. a inspira respect, teamă. III. refl. a căpăta prestigiu, a se afirma. (< lat. imponere, după fr. imposer) Vezi definitia »

poáne² s.f. pl. (reg.) necazuri, supărări, neplăceri. Vezi definitia »

PREDISPÚNE vb. intr., tr. 1. a crea, a pregăti o anumită stare de spirit, a dispune la ceva. 2. a determina o sensibilitate deosebită față de anumite boli. (după fr. prédisposer) Vezi definitia »

ACȚIÚNE s. f. I. 1. desfășurare a unei activități; faptă. ◊ operație militară (ofensivă sau defensivă). ◊ ceea ce arată un verb. 2. totalitatea întâmplărilor dintr-o operă epică sau dramatică. 3. efect, influență. 4. proces. ◊ cerere prin care se deschide un proces. II. hârtie de valoare care reprezintă o cotă fixă din capitalul unei societăți comerciale și care dă deținătorului dividende. (< fr. action, lat. actio) Vezi definitia »

OARECÍNE pron. nehot. (Înv. și reg.) Cineva, unul; careva; oareșicine. – Oare + cine. Vezi definitia »