Definita cuvantului conlocuire
CONLOCUÍRE s.f. Faptul de a conlocui. [< conlocui].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu conlocuire
pasare de curte Vezi definitia »
PARCÁRE s. f. acțiunea de a parca; parcaj. ◊ staționarea avioanelor care urmează să decoleze. (< parca) Vezi definitia »
GRECIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) greciza și rezultatul ei. [< greciza]. Vezi definitia »
CARAMELIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) carameliza și rezultatul ei; spec. proces de descompunere, prin încălzire, a caramelurilor. – V. carameliza. Vezi definitia »
SUPRAÎNCĂLZÍRE s.f. Acțiunea de a supraîncălzi și rezultatul ei. [< supraîncălzi]. Vezi definitia »