Definita cuvantului conlocuire
CONLOCUÍRE s.f. Faptul de a conlocui. [< conlocui].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu conlocuire
ÎNCURAJÁRE s.f. Acțiunea de a încuraja. [< încuraja]. Vezi definitia »
MASACRÁRE s.f. Acțiunea de a masacra și rezultatul ei; masacru. [< masacra]. Vezi definitia »
JUDECÍRE s. f. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Acțiunea de a (se) judeci. – V. judeci. Vezi definitia »
INCORPORÁRE s. f. v. încorporare. Vezi definitia »
DRIȘCUÍRE, drișcuiri, s. f. Acțiunea de a drișcui și rezultatul ei; drișcuit. – V. drișcui. Vezi definitia »