Definita cuvantului conlocuitor
CONLOCUITÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care locuiește împreună cu altul, considerat în raport cu acesta. [Pron. -cu-i-. / < con- + locuitor].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu conlocuitor
ANAFÓR, anafoare, s. n. (Reg.) Vârtej format în lungul țărmurilor unui curs de apă; bulboană, sorb. – Ngr. anafori. Vezi definitia »
SCORNITÓR, -OÁRE, scornitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care scornește, inventează; creator; care lansează zvonuri, care minte. – Scorni + suf. -tor. Vezi definitia »
ADJUDECĂTÓR, -OÁRE, adjudecători, -oare, s. m. și f. Persoană care face adjudecarea la o licitație publică. – Din fr. adjudicateur. Vezi definitia »
EMULGATÓR, emulgatori, s. m. Substanță chimică folosită la obținerea emulsiilor; emulsiv (2), emulsionant. ♦ Substanță chimică folosită pentru îndepărtarea grăsimilor în produsele textile. – Din germ. Emulgator. Vezi definitia »
PRUNCUȘÓR, pruncușori, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui prunc; prunculeț, pruncuț. – Prunc + suf. -ușor. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z