CHELONIÉNI s. m. pl. ordin de reptile cu corpul închis într-o carapace osoasă. (< fr. chéloniens) Vezi definitia »

PAINGINÍ vb. IV. v. păienjeni. Vezi definitia »

chencăní, pers. 3 sg., chéncăne, vb. IV (reg., înv.; despre lupi) a urla. Vezi definitia »

CISTERCIÉNI I. s. m. pl. ordin de călugări benedictini din Franța, din sec. XI, care au jucat un rol deosebit în colportarea formelor arhitectonice ale goticului timpuriu, suprimând la biserici turnurile, portalurile, sculpturile și vitraliile pictate. II. adj. care aparține ordinului cistercienilor (I). (< fr. cisterciens) Vezi definitia »

TRONCĂNÍ, troncănesc, vb. ÎV. 1. Intranz. A face zgomot izbindu-se de ceva sau izbind un obiect de altul. 2. Tranz. Fig. A flecări, a trăncăni. – Tronc + suf. -ani. Vezi definitia »