PRIN prep. I. (Introduce un complement circumstanțial de loc) 1. (Complementul arată spațiul pe care îl străbate sau pe unde pătrunde ceva) Lumina trece prin geam. 2. (Complementul arată spațiul în interiorul căruia se desfășoară sau are loc o acțiune) În, pe undeva. Se ascund prin văgăuni. ♦ (Complementul arată spațiul dintre două sau mai multe obiecte identice) Printre. II. (Introduce un complement circumstanțial instrumental) Cu..., cu ajutorul..., pe calea..., utilizând. Se înțeleg prin soli. ♦ Datorită. ♦ De către, de. III. (Introduce un complement circumstanțial modal, în construcții infinitivale cerute de obicei de verbele „a începe” și „a sfârși”) Autorul începe prin a-și expune planul. ◊ Loc. conj. Prin urmare = în consecință, deci. IV. (Introduce un complement circumstanțial de timp) În..., în cursul..., în timpul... Tresare prin somn. ♦ Cam în..., aproape de... V. (Precedat de prep. „de”, formează loc. prep. prin care se exprima timpul, locul aproximativ) De prin iulie. De prin pădure. [Var.: (reg.) pân, pin prep.] – Pre² + în. Vezi definitia »

MERLÍN s. n. 1. coardă subțire alcătuită din trei fire de in sau de cânepă răsucite împreună, servind la matisarea parâmelor. 2. ciocan pentru asomarea animalelor la abator. (< fr. merlin) Vezi definitia »

BUCHIN, com. în jud. Caraș-Severin; 2.266 loc. (1991). Expl. de lignit. Vezi definitia »

RECHÍN s.m. 1. Pește marin răpitor cu trupul fusiform, cu botul ascuțit și cu mai multe șiruri de dinți. 2. (Fig.) Om lipsit de scrupule, hrăpăreț, lacom. [< fr. requin]. Vezi definitia »

preaplín, -ă, adj. (înv.) care este din belșug, din abundență, foarte mult. Vezi definitia »