POTÍR, potire, s. n. 1. Cupă de metal (prețios) cu gura largă (și cu marginile răsfrânte); p. ext. conținutul acestei cupe. ♦ Spec. Pahar de aur sau de argint, cu picior, în care se păstrează cuminecătura la biserică. 2. P. anal. Parte a unei flori alcătuită din corolă și caliciu. – Din sl. potirĩ. Vezi definitia »

vampír s. m., pl. vampíri Vezi definitia »

mindír (mindíre), s. n. – (Mold.) Saltea de paie. – Mr., megl. minder. Tc. minder (Roesler 599; Șeineanu, II, 260; Berneker, II, 59; Lokotsch 1464a; Ronzevalle 165), cf. ngr. μεντέρι, alb., sb. minder, bg. mender. – Der. mindirigiu, s. m. (plăpumar, tapițer). Vezi definitia »

BAȘKÍR, -Ă, bașkiri, -e, s. m. și f. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație turcică din Republica Autonomă Bașkiria; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține R.A. Bașkiria sau bașkirilor (1), care privește R.A.Bașkiria sau pe bașkiri. – Din rus. bașkir. Cf. fr. bachkir. Vezi definitia »

PORFIR²(O)- elem. „purpură”. (< fr. porphyr/o/-, cf. gr. porphyra) Vezi definitia »