CISTICÉRC s.m. Formă larvară a teniei, asemănătoare unei bășicuțe cât un bob de mazăre, care se fixează în organism. [< fr. cysticerque, cf. gr. kystis – bășică, kerkos – coadă]. Vezi definitia »

ștócverc s.n. (reg.) loc unde se încrucișează mai multe filoane de minereu de aur. Vezi definitia »

CÉRC¹ s. n. 1. curbă plană închisă la distanță egală față de centru. 2. figură, linie, mișcare în formă de cerc (1). 3. grup de persoane legate între ele prin idei, convingeri, preocupări sau interese comune. 4. limită, întindere. (< lat. circus, după fr. cercle) Vezi definitia »

POȘIRCÃ, s.f. 1. Denumire datã pentru o bãuturã alcoolicã, țuicã sau vin, de calitate dubioasã, sau contrafãcutã, de obicei botezatã cu apa, care nu mai pãstreazã calitatea bãuturii originale. Vezi definitia »

MÂRC interj. (Pop.; în expr.) A nu zice nici mârc = a nu zice nimic, a tăcea din gură. – Contaminare între mâr și mâlc. Vezi definitia »