Definita cuvantului conservator
CONSERVATÓR, -OÁRE adj. 1. Care păstrează, care conservă; conservatorist. 2. Atașat de instituțiile trecutului, refractar la ceea ce este nou. ◊ Partid conservator (și s.m.pl.) = denumire a unor partide care sunt, în general, atașate vechilor instituții, idei și forme politice. // s.m. și f. Cel care îngrijește piesele dintr-un muzeu. [Cf. fr. conservateur].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu conservator
PEDEPSITÓR, -OÁRE, pedepsitori, -oare, adj. (Rar) Care pedepsește; care constituie o pedeapsă. – Pedepsi + suf. -tor. Vezi definitia »
ARUNCĂTÓR, -OÁRE, aruncători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Atlet specializat în aruncarea discului, suliței, greutății etc. 2. S. n. Armă de foc cu țeava neghintuită, cu pereți subțiri, ușor transportabilă, cu care se aruncă mine; brand. ◊ Aruncător de flăcări = armă care servește la aruncarea unui lichid inflamabil (care ia foc în aer) asupra obiectivelor inamice mai apropiate. – Arunca + suf. -ător. Vezi definitia »
FIBROCÓR s. n. produs sintetic flexibil care imită pielea naturală, folosit în legătorie pentru confecționarea de coperți. Vezi definitia »
VISCEROCEPTÓR s.m. Interoreceptor care semnalează impresiile provenite de la viscere. [< fr. viscérocepteur] Vezi definitia »
ADNOTATÓR, -OÁRE, adnotatori, -oare, s. m. și f. Persoană care adnotează un text. – Lat. lit. adnotator. Vezi definitia »