Definita cuvantului conservator
CONSERVATÓR, -OÁRE adj. 1. Care păstrează, care conservă; conservatorist. 2. Atașat de instituțiile trecutului, refractar la ceea ce este nou. ◊ Partid conservator (și s.m.pl.) = denumire a unor partide care sunt, în general, atașate vechilor instituții, idei și forme politice. // s.m. și f. Cel care îngrijește piesele dintr-un muzeu. [Cf. fr. conservateur].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu conservator
sămuitór, sămuitóri, s.m. (reg.) șeful uni echipe forestiere, care ia în primire ceea ce are de lucrat echipa sa. Vezi definitia »
BUTAFÓR s. m. decorator în butaforie. (< butaforie) Vezi definitia »
MULTIPLEXÓR s. n. dispozitiv care prezintă multiplexarea. (< fr. multiplexeur, engl. multiplexor) Vezi definitia »
SOBÓR, soboare, s. n. 1. (Înv.) Adunare, întrunire, consfătuire; sfat. ♦ (Bis.) Sinod. 2. Slujbă religioasă ortodoxă oficiată de un număr mare de clerici. – Din sl. sŭborŭ. Vezi definitia »
PLAGIATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care plagiază. (< plagia + -tor) Vezi definitia »